M-am născut să călătoresc. Îmi place să merg cu taxi, troleu, orice mijloc de transport în care nu sunt înghesuită, dar cel mai mult prefer să merg cu o mașină. Indiferent a cui ar fi, mie îmi place la nebunie să mă plimb. Dacă aș putea m-aș duce cu mașina și la magazinul din spatele blocului, dar nu se poate, pentru că eu nu am nicio mașină.
Părinții mei au patru, nu că nu mi-ar da una dar nu am nici permis. Pe lângă mașină am nevoie și de șofer, așa că nu există șanse în privința mea. Pregătită să călătoresc, grăbită și atentă la detalii, timpul nu ține cu mine și astfel sunt nevoită să amân procedurile pentru permis, zicându-mi că poate, odată și odată, îmi voi face puțin mai mult timp.
Dar am avut o altă idee genială. Având în vedere că preaiubitul inimii mele lucrează doar două săptămâni din lună și oricum se plictisea, i-am plătit școala de șoferi, zicându-i că probabil cândva voi avea nevoie de el. Și-a luat permisul! Este un băiat deștept, doar că părinții mei nu erau dornici să-mi dea mașina să plec la plimbare, să merg să vizitez, să văd Bucureștiul așa cum nu l-am mai văzut niciodată până acum.
