Povestea mea a inceput vara la tzara

Ne-am cunoscut vara, într-un mod ciudat dar frumos. Asta a fost atunci când am plecat prima dată lângă  Bucureşti . Ajunsesem într-o zonă care avea destui locuitori ca să zici că putea să se lege de altcineva şi de nu de mine. Dar el m-a strigat din mulţime ” frumoaso” şi eu m-am făcut că nu aud. Eram cazaţi la aceeaşi fermă , dar eu nu ştiam asta aşa că eu încercam să-mi văd de treabă, să călăresc calul până când am vrut să pun piciorul pe şa şi am alunecat. Atunci din spate a apărut ” el”. Era pentru prima dată când m-am întors şi am văzut o pereche de ochi albaştri ca marea şi un păr blond-auriu prin care flutura razele soarelui.

De-a lungul acestei ferme, aveam multe activităţi împreună, dar eu am decis să îl ţin mai mult la distanţă ca să nu se complice lucrurile. Nu voiam ca el să creadă că eu sunt cea moartă după el ci voiam să fie cu totul altfel, el să facă primul pas. Adevărul e că eu aveam cu totul o altă concepţie despre bărbaţi, fusesem rănită de foarte multe ori şi atunci am zis că nu mai am curaj, îmi era frică de ceea ce se putea întâmpla datorită sentimentelor.

Era prima zi de weekend şi noi doi ne-am cunoscut  dar nu schiţam niciun cuvânt. Mi-a plăcut de el aşa, se uita la faţa mea. Parcă tot mă inspecta, dar mie îmi era frică să nu mi se întâmple din nou aceleaşi amăgiri. Dar am stat şi m-am întrebat  ” Oare care este cea mai mare durere care poate exista”? Faptul că n-ai încercat sau că încerci.. Şi atunci am decis să las lucrurile să decurgă de la sine.

Ne-am plimbat, am avut parte de privelişti deosebite şi de multă căldură. Ne-am simţit ca doi copii, ne simţeam atât de simpli, atât de copii, încât ne-am apucat să jucăm activităţi pentru împreună cu copiii altora de la fermă . M-am simţit minunat, a fost pentru prima dată după mult timp când mă simţeam aşa. Ştiam că m-am îndrăgostit, era pentru prima oară când procedam aşa, când voiam ca totul să fie bine şi îmi era greu să accept ca aceasta va ţine doar până la plecarea mea din Bucureşti la Cluj.

Dar nu a fost aşa. În ciuda distanţei chiar dacă nu era mare, nu puteam fi împreună zi de zi, nu puteam avea aceeaşi viaţă. Dar am început să ne petrecem fiecare weekend , vara, în acelaşi loc. Aşa am început să ne cunoaştem mai bine, am început să facem sacrificii, am învăţat multe împreună şi mi-a câştigat încrederea. Chiar dacă sacrificiile costau bani, munceam şi făceam alţii. Cel mai frumos aspect a fost că la această fermă de animale costurile chiar erau mici, mai mult mă costa dorul de la Cluj- lângă Bucureşti faţă de cât stăteam la fermă şi activităţile în sine.

Pentru noi şi mulţi alţii acest loc ” La Tzara”, era şi este singurul loc care includea activităţi atat pentru copii cât si activitati parinti. Este un loc în care visele prind culoare, independent de ceea ce crezi tu despre viaţă, locul acesta îţi va trezi noi experienţe şi o legătura mai bună cu familia.  Tot ceea ce veţi face împreună vă va lega mereu, aşa cum pentru mine călăritul singură era ceva foarte ciudat, cu el împreună a devenit ceva ” preferat” . Dacă uitatul la animale mi se părea doar interesant, datorită lui am început să le cunosc pe toate, începând de la struţi, bibilici, iepuraşi, găinuţe, gâşte , ieduţi, raţe, măgăruşi, cai, ponei, căţei, păuni, fazani şi multe alte animale, care m-au făcut să-mi dau seama că iubitului meu îi plac foarte mult.

M-a învăţat să mă dau cu bicicleta ce până la vârsta asta habar n-aveam, iar asta datorită circuitelor cu bicicleta de 25 de km pentru că îşi dorea aşa de mult să facă asta împreună cu mine iar pentru asta el , a adus de acasă două biciclete, a fost o surpriză pentru mine. Da, şi când îmi aduc aminte ce frumos era la echitaţie .. făceam câte 3 km prin pădure.

Dar cel mai romantic moment a fost atunci când ne-am plimbat pe râul Arges cu caiaul şi mi-a cerut mâna. După 3 ani, m-a cerut de soţie. După 3 ani în care am petrecut 144  de weekend-uri împreună , iar alte 54 de weekend-uri şi trei veri frumoase, doar la „La Tzara” . A fost un moment neaşteptat , ştia deja că pentru mine totul se rezuma la ” noi” . Simţeam demult câte greutate aveau cuvintele ” Te Iubesc” dar până în acel moment nu l-am rostit , doar de frică, frică să nu-l pierd, pentru că compensam mereu cu ” Ţin la tine”. Dar am spus ” Da” cu lacrimi în ochi , pentru ca în sfârşit am clădit iubirea noastră, relaţia noastră, şi am clădit-o puternic, pentru că oricâte înfrângeri am avut, l-am avut pe el, el a fost acolo să-mi zică că de fapt după fiecare înfrângere urmează un succes.

Succesul s-a dovedit a fi el, dar singurul loc care a făcut această viaţa în momentul de faţă posibilă a fost ” La tzară”, locul unde ne-am distrat, unde ne-am cunoscut, unde ne-am iubit, unde mi-a spus prima oară că sunt cea mai specială persoană din viaţa lui , pentru mine dragostea a fost răspunsul la toate întrebările mele. Dacă iubesc pe cineva cu adevărat, acela este el. El, care mi-a dăruit atâtea clipe frumoase ..

Cu ochii în lacrimi pot să spun că a fost acolo pentru mine când am avut nevoie să-mi steargă lacrimile, mi-a indeplinit visele, ca fiecare om a avut greşelile lui, dar pentru mine el a fost şi este totul . Am atâta speranţă când vorbesc despre el şi locul în care ne-am cunoscut , pentru că eu cred în el iar el crede în mine, crede în tot ceea ce am devenit. Am un prieten adevărat , înainte de toate, pe care mă pot baza în orice situaţie. Iar anul acesta, vom pleca din nou „La Tzara”, chiar dacă suntem împreună zi de zi acum, în fiecare vară mergem în locul în care ne-am cunoscut.

Viaţa este prea scurtă, aşa că pentru mine povestea aşa a început, dar de terminat.. nu se va termina niciodată . Viaţa şi locurile în care îţi trăieşti amintirile sunt o poveste. Aşa că bucură-te de vară şi du-te acum „La tzară”

Comentarii

Comentarii