O vorbă din popor spune că „te grăbești ca fata mare la măritat”. Adevărat. În vremurile vechi, ca și în cele noi, de altfel, o fată mare are nevoile fizice proprii pe care numai un soț i le poate îndeplini. Pentru că, după cum poate ați auzit, unii preoți nu mai vor să căsătorească fetele care nu mai sunt virgine. Și cum altfel să poată săraca fată să își satisfacă nevoile trupești înainte de nuntă dacă se face de rușine la biserică când i-o fi timpul de măritiș?Mie, una, mi se pare normal. Când mergi la spovedanie trebuie (musai) să spui adevărul.
Sfinția Sa, preotul, va anula căsătoria
Iar înainte de căsătorie preotul spovedește ambii soți pentru a intra în Sfânta Taină a Căsătoriei fără de păcat. Iar mireasa, ca o fată credincioasă ce este, se teme de puterea lui Dumnezeu și nu-l poate minți pe Sfinția Sa, preotul. Logic și corect, îi va spune preotului că ea nu mai este virgină, iar preotul își va cere scuze și va anula căsătoria. Pentru că, desigur, fata este pătată și atinsă de alți bărbați cu care ea nu se va căsători. Și de ce să se căsătorească dacă nu mai e fecioară? Doamne-ferește!
Nu mi se pare absolut deloc normal ca o femeie „să guste din plăcerile vieții” înainte de căsătorie. Adică de ce? Nu pot concepe ca o femeie să știe ce îi place și cum îi place, când vine vorba de subiectul sex. Plăcerile carnale trebuie neapărat să îi fie dezvăluite femeii abia după căsătorie. În caz contrar, nu are decât să rămână nemăritată.
Era mai bine când se mărita bunica?
Nu era mai bine când bunica se mărita la 16 ani? Ce tot atâta tras de timp?! Dacă ție atunci „ți se aprind călcâiele” după un băiat, atunci faci nuntă, pentru că, altfel, nu te mai căsătorește preotul. Atunci, la 16-17 ani, când hormonii tăi tropăie și se joacă cu capul tău. Când ești destul de „matură” pentru a lua decizii de acest gen. Nu are cum (deci e practic imposibil) ca această căsătorie să ajungă la divorț când ai fost virgină înainte de căsătorie și destul de matură să știi în ce te bagi. Nu are cum!
Și virginitatea bărbaților? Ea ce are?
Eu aș avea o mică sugestie. Preacuvioșilor, cereți dovezi! Trebuie să fiți absolut siguri că acea fată este nepătată. Așa că, odată cu actele necesare pentru efectuarea cununiei religioase, cereți un act doveditor de la un medic ginecolog care să ateste acest lucru. Sau, mai bine, angajați un specialist chiar la Sfânta Biserică și pregătiți o masă de consult în naos. Nu știu, dar soluții se pot găsi, pentru că Presfinția Voastră nu poate confirma fecioria viitoarei soții. Sau poate?
Dar cum rămâne cu virginitatea bărbaților? Ei au voie să aibă păcate înainte de căsătorie? Hmm, și dacă nu, cum poate Luminăția Sa confirma sau infirma spusele lor? Trebuie găsită repede o soluție și pentru asta. Până nu e dată Sfânta Biserică în judecată pentru discriminare.
Sfatul meu!
Dragi fete, fiți fără de păcat. Nu puteți să vă faceți de rușine la rude sau prieteni pentru că nu vă puteți căsători cu bărbatul pe care îl iubiți, doar pentru o greșeală a trecutului. Nu preacurviți! Cunoașteți intim un singur bărbat, chiar dacă, poate, nu puteți fi compatibili. Vă asigur că nu o să vă înșele dacă nu îndepliniți criteriile pe care el le caută (sexual mă refer) și nu se poate întâmpla nimic odată ce v-ați căsătorit. Fiți neîntinate și căsătoriți-vă repede, ăsta este sfatul meu! Când ziceam să nu ”preacurviți” era ceva de genul.. curviți, dar cu moderație.
P.S. Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Ironia a fost utilizată la cote maxime și nimic din acest conținut nu ar trebui luat ca atare.
Da nu zice nimeni sa nu curvim. Atat masculii cat si femeile… Doar sa nu sarim calul prea tare.. Adica nu ”prea”…!!! AMIN!!!
:)))) Ferească!
mare scofala! Ori nu ma marit ori, daca vreau neaparat sa o fac, bag o spaga mai mare la gingicolog si ma declara apta de casatorie. Ca dor nu ne controleaza popa…
Mă, cu ăștia n-ai de unde să știi. Nu te-ai gândit că poate își fac un cabinet de ginecologie în parohie?:)))