Circulă printre bărbați o vorbă care spune că „dacă ești bărbat adevărat, trebuie să ai și nevastă și amantă” (a se vedea „nevastă” și cu sens mai extins, adică iubită). Trebuie să le ai pe ambele ca să îți arăți ție și celorlalți din jurul tău cât de potent și „macho” ești. Trebuie să vadă lumea că ești capabil să le „ții” pe amandouă, din toate punctele de vedere. Îți iei o amantă cu craci lungi și silicoane și ești cel mai tare. Cel mai tare din parcarea goală, că dacă o iei logic, asta nu o să te ajute la nimic pe termen lung, dar măcar să știi și si de ce.
BĂRBATUL Și „GÂDILIREA EGO-ULUI”
Ei bine, nu e chiar așa. Dacă tu, ca bărbat, ai nevoie de o amantă ca să te simți ca atare, atunci consideră că nu ești. Dacă o amantă trebuie „să îți gâdile ego-ul” doar ca să îți crească încrederea în tine, atunci nu e de bine. Atunci înseamnă că nu ești în stare să ai grijă nici de una dintre cele două. Bărbăția ta nu ar trebui să fie reafirmată decât de soția sau iubita ta, ține minte asta.
BĂRBATUL ADEVĂRAT NU ARE NEVOIE DE AMANTĂ
Bărbatul adevărat NU ARE NEVOIE de amantă. Soția sau iubita e tot ce îi trebuie. Și știu să o aprecieze și să o trateze așa cum trebuie. Dacă nu o mai vrea, vorbește cu ea despre asta și apoi pleacă. Nu înșeală. Nu își ia o amantă, la fel cum și-ar lua un animal de companie. Comunică și rezolvă o problemă, oricare ar fi ea, nu evită asta și se refugiază în brațele altcuiva. Bărbatul adevărat pune fericirea lui și pe cea a persoanei de lângă el mai presus de orice.
PRINCIPIILE SCHIMBĂ TOT
E vorba de principii. E vorba de gândirea matură a unui specimen mascul, care se reflectă în modul în care ei văd o femeie. Nu ca pe o jucărie pe care să o folosească din când în când sau un refugiu „în caz de ploaie”. Ci ca pe o egală, ca pe un partener, prieten, părinte, copil. Ca pe tot ce au mai bun, oferindu-i ce au mai bun. Și dacă relația nu mai merge, au tăria de a părăsi, știind că așa e cel mai bine pentru amândoi.
FEMEIE, RESPECTĂ-TE PE TINE
Tu, femeie, nu accepta situația. Eu, sincer, nu le înțeleg pe femeile care știu că soțul sau iubitul au o amantă și se complac în situație. Pur și simplu, nu îmi pot da seama cum tu, ca iubită/soție, poți împărți cu o altă femeie un bărbat pe care îl iubești. Cum poți să știi că el sărută și alte buze și „doarme” și în alt pat (câteodată „paturi”, la plural). Tu, în primul rând, nu te respecți pe tine. Tu nu ai destulă încredere ca să îți dai seama că de fapt fericirea ta nu stă în mâinile lui, decât în ale tale. Și vei fi mai fericită fără o relație în care sunt mai mult de două persoane.
Și nu mai căuta scuze. Știu că e greu să pleci și să lași pe cineva pe care iubești (mai ales dacă ești căsătorită cu el), dar gândește-te: ești fericită? Poți trăi așa? Sau pur și simplu nu te interesează că el își împarte timpul între tine și ea. Sau pur și simplu îți iei și tu un amant și continuați așa? Atunci de ce mai sunteți împreună?
NU IERTA ÎN MOD REPETAT
Cu toții greșim. O dată, de două ori, de trei ori. Și e ok să ierți, atâta timp cât crezi că nu o să se mai întâmple. Dar dacă asta devine o chestie continuă și face parte din rutina voastră de cuplu, atunci e o problemă. Scenariul sună cam așa: te înșeală, afli, își cere scuze, îți aduce flori, îți jură că nu o să mai facă niciodată. Desigur, până data viitoare. Și tot așa. Dacă îți sună cunoscut, pleacă. Fără regrete, fără să te uiți în urmă. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Și mai bine mai devreme decât mai târziu.
FERICIREA E UN LUCRU SIMPLU
Draga mea, bărbatul tău te iubește atunci când te tratează cu respect. Nu te lăsa manipulată de șantajul emoțional sau dusă de sentimente. Fericirea ta e pe primul loc (chiar dacă sună foarte egoist din partea mea). Bărbați sunt destui și tu ești frumoasă. Și fiind singură poți fi mai liberă și o să ai timp să te împaci cu tine însăți. Dragul meu bărbat care citești asta, lasă-ți amanta și mergi acasă la nevastă, fii un bărbat cu care ea se poate mândri și pe care se poate baza. Și dacă faci parte din categoria celor care nu înșeală, îmi scot pălăria în fața ta. Și te admir, sincer. Nu complicați lucrurile. Fericirea e un lucru simplu!
Cred ca inselatul nu tine neaparat de afirmarea barbatiei, ci de impulsuri. Si de multe ori la barbati sunt niste chestii care n-au treaba cu sentimentele, nu inseamna atat de mult pe cat le facem noi sa fie. Plus ca mai exista si intrebarea „Dar de ce s-a lasat atras de alta? I-a lipsit oare ceva in relatia cu mine?”. Pe multi ii indreptatesc sa insele, chiar daca asta suna urat. Am un prieten care isi iubeste enorm de mult prietena, dar ea se comporta destul de urat cu el. Nu vrea s-o lase, insa a clacat intr-o seara si a inselat-o. Cu toate astea, tot de el imi pare rau in relatia cu pricina. Insa nu ma bag pentru ca fiecare om e liber sa aleaga pentru el. Cine accepta sa fie inselat (indiferent ca e barbat sau femeie), dar si cine inseala (indiferent ca e barbat sau femeie), isi cam merita soarta indiferent de care ar fi urmarile. Pe ideea ca fiecare si-o face cu mana lui 😀
Tu ai o părere pertinentă și nu pot s-o combat. E adevărat și ce zici tu, de multe ori sentimentele nu țin de faptul că ” îi iese din pantaloni”, dar scuză-mă, bărbatul nu e animal și nici femeia, nu vrea s-o lase, dar nici s-o înșele nu mi se pare foarte ok. Indiferent cât de îndreptățit e s-o facă, din punctul meu de vedere, pe undeva se pierde încrederea în partener. Când simți că nu mai e nimic încerci să pleci, eu asta aș face. Mai ales când partenerii sunt căsătoriți, acolo e mai greu, nu poți să îți iei bagajele și să pleci, că nu ai cum, dar dacă sunt doar iubiți, să-mi fie cu iertare…. O iubește? Nu ar fi înșelat-o. Înșeli când nu îți mai pasă de repercursiuni, când ți se rupe dacă pierzi ceva, când totul nu mai are nicio importanță dintr-o dată. Oricum, e ușor să vorbesc eu din afară, e greu de fapt să văd ce se întâmplă în sufletul omului. Bărbaților le poți oferi totul, dacă sunt prea plictisiți de ceea ce primesc, vor ceva nou. Și ăsta e un lucru de luat în calcul.
Am incercat, mai demult, faza cu iertatul si acum, pot sa spun ca nu a functionat si nu o voi mai face a doua oara. Imi este clar ca pot sa iert, dar imi lipseste acel ceva care sa poata acorda a doua oara incredere maxima. De felul meu, nu scotocesc prin mendrele partenerului, nu il iau la interogatorii nesfarsite si dorm bine noaptea, chiar daca el nu se afla langa mine. Sunt foarte chill. In cazul in care aflu ca m-a inselat, eu nu o sa mai pot sa fac toate aceste lucruri care mie imi asigura o viata linistita si senina. Why bother? 🙂
Cred ca e asa la majoritatea, multe nu recunosc, mai ales noi cele care nu suntem geloase, vedem relatia mai diferita in anumite puncte de vedere. Ce pot sa iti spun eu e ca e just, odata ce ne-au inselat… din increderea maxima acordata, scade radical. Nu mai pot fi nici eu la fel, dar nici el. Apare raceala, exista cazuri care o iau de la inceput, dar intr-un final peste cativa ani au puterea sa se iubeasca din nou, insa eu n-as putea. Nu pot si gata. 😀
Eu am observat o chestie…barbatii care insala isi gasesc amante mai putin aratoase si cu calitati pe care le privesc ca defecte la sotiile/iubitele lor.
:)) Dar oare de ce?
O singura data am patit o chestie. Pe atunci relatia era oricum pe terminate, lipsea un ceva care sa puna punct si sa umple paharul. A venit intr-o zi la mine si mi-a spus ca m-a inselat. Mi-a spus si cu cine. Macar de-si alegea una misto, era alta treaba. Atunci am pus capat relatiei si ne-am vazut de drum.
Te admir! Eu zic că ai făcut bine.. 😀
Multumesc. Infidelitatea n-as ierta-o niciodata, oricat de mult as iubi!
@Ruxandra, aici e cu dus și întors. Niciodată să nu zicem niciodată, dar nici eu nu cred că aş ierta. 🙂 Odată ce m-a înșelat… devenim prieteni. 😉