Papanaşi fierți cu brânză dulce? Dacă îți este poftă, poți să îi faci și singură acasă. Ies extraordinar de moi și pufoşi. Și nu ai nevoie nici de foarte multe ingrediente. Rețeta este reinterpretată pentru că mie îmi plac cu muuultă brânză în mijloc. Gata… Ești pregătită?
Supă cremă de usturoi? Nu se poate! Cine ar mânca aşa ceva? Asta aş fi răspuns probabil până să ajung să mă maturizez, să mă * civilizez* să mănânc supe creme: de linte, de cartofi, de conopidă, de ceapă şi chiar îmi pare rău că abia în urmă cu vreo 6-7 ani am început să fac asta. Supa cremă de usturoi…. Chiar a devenit una dintre supele mele preferate. Prima dată când am mâncat o supă cremă de usturoi a fost la Garlic – bites &tales din Cluj şi vreau să le zic pe această cale că a fost delicioasă. Pentru mine supa asta e ca un pansament gastric. Nu mi-a căzut niciodată bine prea mult usturoi, însă fiert sau copt şi blenduit, nu îmi face din fericire niciun rău.
Așa am găsit răspunsul la cea mai simplă și rapidă prăjitură cu căpșuni. Timpul nu îmi permite întotdeauna să stau și să coc prăjituri. De cele mai multe ori le cumpăr, din cauză că nu îmi place să stau să-mi bat capul, dar nu știu ce mi-a venit într-o zi de sâmbătă. Am întotdeauna în casă făină, zahăr, ouă și fructe. Când mă simt prea tensionată, îmi elimin frustrările prin gătit. Dar prin prăjiturit am eliminat orice stare de rău, pe care o aveam. Am făcut o prăjitură cu căpșuni gustoasă și foarte rapidă. Nu am stat să mă uit într-o rețetă, eu am pus toate gramajele după ochi, pentru că atunci când fac totul la fix, niciodată nu-mi iese ceea ce vreau. Mereu fentez rețetele. Așa că dacă și tu faci la fel, poate ar trebui să încerci. #doarzic
Am făcut pentru prima dată orez negru. Știu că se folosește de mult timp la deserturi, pentru că după fierbere rămâne un bob moale și gustos, dar eu mi-am făcut o garnitură minunată. Aspectuoasa, dar și foarte gustoasă. Așa am ajuns mai nou să mănânc orez, pe cel alb nu-l prea iubesc, dar e și normal. Nu pot face comparații, ca și gust.
M-am gândit ieri că am poftă să mănânc ceva gustos, dar nu aveam idee ce. Așa că dacă tot am cumpărat cârnat, m-am gândit să fac o tocăniță de cartofi cu cârnaț. Și mi-am adus aminte că mami a mea la mâncarea asta i spunea ” Guiaş ” ceea ce prin zona mea nu știe nimeni termenul, decât vestitul Gulaș care nu are aprope nicio treabă ca și gust cu mâncarea mea.
Cred că e prima dată pe anul ăsta când mă trezesc şi îmi doresc să mănânc ceva crocant. Aşa cum de obicei, îmi place să mănânc ochiuri dimineaţa, cu şuncă dacă se poate, cu o felie de unt şi o cană de ceai… astăzi am ales să gătesc un sandviş mai ciudăţel aşa. Aşa că m-am pus pe treabă. Aveam în frigider o grămadă de mezeluri, care mai de care mai bune. Dar am ales să folosesc bacon şi puţină şuncă de praga, pentru un gust mai intens. Aşadar:
Nu am habar în ultimul timp ce să mai gătesc. Am un feeling tot timpul să mă duc la cumpărături că ideile îmi vin atunci. Nu știu de ce creierul mă lasă în impas fără a-mi face poftă de un preparat anume. Săptămâna trecută am făcut o ciorbă de salată, chiftele de dovlecel, orez cu legume și smântână, nuggets de pui cu cartofi prăjiți, salată de roșii și castraveți că deh, suntem oameni mari și ne dorim să mâncăm sănătos. Ha-ha-ha! :))
Probabil că pentru unii, a fi blogger oficial Vegeta înseamnă a avea un feedback mărit asupra blogului. N-aș zice că n-ar fi așa. Dar uneori interesele personale strică provocările și nu cred că ar fi fair. În această dimineață mă simt entuziasmată. Nu știu dacă este din cauza că tocmai ce-am aflat că Vegeta caută pentru o lună de zile un blogger oficial sau pentru că îmi doresc să fiu eu cea care îi reprezintă. Dar ar fi păcat… să nu vă spun ce simt!
Să fii blogger este un lucru sacru. Apreciez că noi putem face ceea ce unii nu au reușit. În sensul că am învățat să punem în valoare mai mult ceea ce ne face umani, prin scris, dar totuși.. un blogger să reprezinte Vegeta, eu încă cred că visez. Nu sunt egoistă. Sunt naivă. Vreau să-mi condimentez articolele așa cum face Vegeta cu toate mâncărurile din întreaga lume. Și, dacă stau să mă gândesc mai bine, mama mea gătea cu un singur ingredient care le avea pe toate. Se întâmpla să nu mai fie, morcov, țelină, pătrunjel, dar mama mea era deșteaptă. Avea și are, cum s-ar spune, ingredientele secrete. Câte puțin din Vegeta și se numesc ” succes-rețete”. Poate că unii blamează și se-apucă să înșire, ” Ce? Vegeta?”- ”Are e-uri, nu e bună de nimic”. La care mami le răspunde: Total greșit, nu știți nimic!
Știți cum arată reclamele de la tv? ” Pentru o viață sănătoasă eliminați sarea, zahărul și grăsimile”. Am eliminat tot ce era de eliminat și n-am avut niciun efect. Am ajuns chiar să merg la alergat câte-o jumătate de oră pe zi, dar nu puteam să renunț la zahăr. Nu mănânc dulciuri. Îmi place cafeaua. Iar cafeaua fără nicio linguriță de zahăr, parcă nu mai e cafea. Nu beau cafeaua amară chiar dacă ar fi fost o soluție. Am renunțat la cornurile cu ciocolată, prăjiturile făcute cu câte-un kg de zahăr și am ajuns să mă uit în oglindă: Aveam aceleași kile! Continue reading
M-am tot gândit ce faceți voi dacă sunteți la dietă. Aseară citeam câteva documentare despre mâncarea nesănătoasă și ce trebuie să faci ca să te simți mai sănătos sau mai energic. Dieta cu apă, oțet de mere, dieta Dukan și cine știe cu ce ne mai invadează creierul Google. Nu! Dieta nu înseamnă să mănânci doar iaurt. Dieta nu v-a da roade dacă o percepi așa.
Îți propun un sistem: Nu te gândi că ești la dietă. Fixează-ți în cap ideea de a schimba ceva în meniul zilnic pe care îl consumi. Elimină grăsimile, prăjelile, tocănițele, uleiul, sarea, dulciurile, sucurile, snacks-urile, pizza și mâncărurile care crezi tu că nu te fac să te simți bine și mai sănătos. Între timp încearcă să schimbi și felul de a consuma pâinea.
