De câteva luni am avut în cap să fac o schimbare. Nicidecum nu e vorba de culoarea părului meu sau a modului în care mă îmbrac, ci am vrut ca pentru 2019 sănatatea să fie pe primul plan. Mă simțeam obosită ( minim 15 ore de muncă) zi și noapte, fără un program, +joburi extra în afara țării căci scopul meu pe 2018 a fost să evoluez. Dureri de picioare, dureri de cap, dureri… Trag linie și îmi dau seama acum că am avut atâtea schimbări în viața mea încât nici nu știu care din ele sunt cele mai bune. Scriu inepții acum, dar îmi era dor să scriu. De mult timp nu mi-am mai acordat timp pentru mine, timp ca să scriu ce simt, ce gândesc… pentru că înainte scriam întotdeauna articole doar când aveam ceva pe suflet… Acum nu am nimic, am liniște și sunt foarte împăcată cu mine.
Cum mi s-a schimbat viața la 180 de grade în câteva zile
Când toată viața ta ai fugit de spitale și singurele medicamente pe care le-ai luat au fost doar atunci când ai fost răcită, vei înțelege. De curând am făcut o operație. Nedureroasă, cu medici și asistente care te făceau să te simți incredibil de bine, însă șocul suprem ți-l iei când te vezi în patul ăla. Când te simți ca o bolnavă…. darămite să te mai simți și pustiită. Ei bine, operația asta mă ajută să mă redescopăr, o altă eu și un alt mindset… pentru că se poate. Urăsc și în acest moment spitalele și tot ce pot face este să-l rog pe Dumnezeu să nu mai ajung niciodată intr-unul. Pentru un psihic de om care nu acceptă că are o problemă si spitalul e de fapt o clinica privată și toți sunt Zen cu tine… e horror oricum. Believe me! Nu mai vreau să trec prin spitale decât la analizele trimestriale, bilunare sau anuale. E suficient. Dar cum m-a schimbat operația asta?
- Mi-am dat seama că oricât de puternică aș fi și oricât de matură mă dau în fața alor mei, aveam nevoie de mama! Da frate, mama mea, chiar dacă stau și mă gândesc acum că poate m-aș fi simțit mai rău dacă mama ar fi început cu lugu-lugu, dar e atât de nașpa senzația de după operație încât primul om pe care ai vrea să-l vezi, ar trebui să fie cei din familia ta. Soț, mămică, purcel, tătic. Ei bine, eu nu… am zis că sunt destul de puternică să o fac singură și am făcut-o, dar niciodată nu am să mai refuz acest sprijin în situațiile de acest gen, pentru că tot ce îți dorești după ce ieși din operație, e ca cineva să îți dea un pupic pe frunte și să te mintă ca totul va fi bine… Dar noroc cu Anca Păun, să te țină cineva de mână înainte de operație și după, să cheme asistenta când nu ești ok, să vezi efectiv că îți poartă de grijă ca și cum ești copilul ei, e incredibil!! M-a ajutat enorm doar faptul că a stat cu mine în același salon, a cântărit maxim…
Mi-am dat seama că deși înainte de operația asta mă simțeam Hercule, puteam muta munții și puteam să fac absolut orice, acum am o perioadă de tranziție de care credeam că voi scăpa repede, dar recuperarea durează și e ciudat să-mi port oarecum singură de grijă. Dar e ca și cum m-am trezit la realitate, niciodată nu putem fi la fel pe termen lung și întotdeauna tot ce știai despre tine se poate nărui într-o secundă, pentru că atunci când îți schimbi viața suferi modificări în întregul organism. Și mă bucur pentru asta, am o șansă la a fi altfel.
Mi-am dat seama după operația asta care sunt oamenii ce mă iubesc necondiționat și care îmi poartă de grijă. E supărător, dar din zecile de prieteni la care învârteam cafelele pe bandă, doar câteva dintre ele s-au gândit să vină să-mi facă o vizită sau să sune. Lucru care mă bucură și cel mai tare pentru că îmi mulțumesc mie că încet încet îndepărtez și mai tare acele persoane. Insă Cel de Sus vine întotdeauna cu surprize și m-a binecuvântat cu un grup de suport pe care alții nu-l au. Și astfel că m-a cadorisit cu 10 persoane noi în viața mea de care mă bucur zi de zi, zici că suntem prieteni de-o viață!
Am o șansă în plus să-i mulțumesc lui D-zeu pentru ceea ce sunt, pentru că am mâini și picioare întregi, pentru că sunt bine și pentru că viața mea va continua să aibă calitate, ceea ce recomand tuturor… Sunt lucruri pe care nu mă gândeam vreodata că le pot lăsa trecutului, dar se pare că noua eu sunt mult mai decisă, mai încrezătoare și mult mai puternică mental.
Citește și despre inchirieri mașini
Primele 3 zile după operația asta am simțit că mi se duce lumea de sub picioare, nu m-am recunoscut nici eu, dar nici ai mei, însă am demonstrat încă o dată ca psihicul meu atâta timp cât am un Dumnezeu mare în viața mea, nu o să mă doboare nimic. Efecte adverse au fost desigur, de la anestezie…. chiar și acum mă simt oarecum irascibilă, dar ce pot schimba rugăciunile în viața unui om, nu o să poată schimba niciodată un psiholog în viața mea. Am cui să-i spun cam tot ce am pe suflet și am oameni în viața mea care chiar mă înțeleg, dar nu știu ce a fost cu mine în alea 3 zile… Nu am fost eu..
Nu regret nimic din ce am schimbat și ce voi mai schimba. Pentru că intotdeauna cele mai bune începuturi sunt cele în care primești a doua șansă! Tot ce-mi promit mie este că vreau să trăiesc sănătos… și o voi face!🎀
