2023 este aproape pe sfârșite. Un an bun, poate mai bun ca alți ani. An în care am călătorit. Mi-am văzut familia foarte des. Am stat mult împreună. Am luat decizii ce mi-au schimbat viața și am înțeles în sfârșit că eu contez și trebuie să fac o prioritate din mine și ceea ce îmi place să fac. Am scris puțin. În comparație cu alți ani, 2023 a fost anul în care mi-am promis că o să scriu mai des, dar nu am reușit să mă țin de cuvânt. Sper ca în 2024 să îmi promit că o să reușesc să îmi duc provocarea la final. În fond scrisul m-a vindecat întotdeauna. De orice. De dor. De supărări. De orice am simțit și parcă atunci când scrii nu mai ai nevoie nici de prieteni…
2023 anul în care mi-am făcut curățenie totală în viață. Știi cum te simți? Ca și cum duci gunoiul… Liber. Fără să mai simți poverile altora pe umerii tăi. Am învățat din nou că dacă este cineva pe care într-adevăr poți să-l suni și să-i spui că nu mai poți, să facă o rugăciune pentru tine, atunci acel om nu e nimeni altcineva decât părinții tăi și sora ta. Mereu am fost mai introvertită. Nu am încredere în oameni. Într-un final cineva tot te trădează oricât de mult te iubește. Iar 2023 mi-a dovedit că poți fi rănit până și de oamenii la care nu te așteptai, dar totuși sunt oameni. Asta nu înseamnă că nu mai sunt friendly și sociabilă. Prieteni să bem cafele avem cu toții….
Dragă 2023 îți mulțumesc pentru toate realizările de care am avut parte. Ai fost bun. Ni s-au îndeplinit visurile. M-am regăsit pe mine așa cum eram. Nu tu ai fost problema ci eu. Pentru că suntem atât de obișnuiți să dăm vina pe cineva pentru toate eșecurile, aveam nevoie de un final. De un an nou. Așa am fost obișnuiți… Un an în care nu-mi pot găsi cuvintele pentru câtă suferință a adus, dar un an în care am fost și bine. Și fericită. Și împlinită. Și orice an va veni, dacă în fața mea stă Dumnezeu, nu-mi e frică de nimic.
Mulțumesc 2023, mi-am învățat lecțiile și anul acesta.
