După cum ştiţi, incendiul de ieri noapte ne-a dat peste cap pe toţi. Eu cel puţin sunt destul de afectată. Am prieteni cărora le-au murit cunoscuţii şi am citit zeci de articole în care s-a povestit despre cum a arătat tragedia. N-am să mint că n-am citit şi articolul în care se spunea că melodia care se cânta era [ ziua în care vom muri] şi au murit.. Ar fi un gest nesimţit să mint că nu m-a indignat ceea ce a spus autorul, dar a fost părerea lui.
Mă îngrozeşte să aud că oamenii ăia şi-au meritat moartea pentru că nu au fost în casa lui Dumnezeu. Cel puţin asta reiese din articolul scris de acel domn, şi cel mai ciudat e că stăm chiar în acelaşi oraş. Ce treaba are un gen de muzică cu moartea? Şi de ce oare citim după o tragedie ca asta păreri de rahat care nu ne ajută cu nimic? Au fost ucişi 27 de tineri şi nu se ştie încă câţi vor mai trăi, pentru că sunt destul de mulţi într-o stare critică. Şi într-un final să vină cineva să zică, că poate la mijloc e o legătură spirituală şi că sursele spun că în timpul incendiului se cânta o melodie satanică plină de draci. Şi.. ca urmare, să mai zică apoi că părinţii se vor gândi că dracu i-a luat pe copii.
De fapt care e problema noastră?
În loc să ne mobilizăm să îi ajutăm, nu facem altceva decât să-i criticăm. Nu suntem în măsură să dăm sfaturi, ci pur şi simplu putem schimba ceva. Putem schimba legile dacă suntem uniţi, putem să ne schimbăm viitorul indiferent de cine e la putere în parlament sau nu, dar trebuie să ne unim. Să ne unim să facem ca lucrurile să fie mai bune. Nu suntem în măsură să judecăm pe cineva, că în fond i se putea întâmpla oricărui dintre noi.
E vina patronului
Am citit la mulţi bloggeri că e vina patronilor. Că ei nu au cumpărat buretele de pe stâlp la un preţ mai mare ca să nu se aprindă atât de uşor. Poate că e aşa, cu toate că rolul articolului meu nu este să judec pe cineva anume şi să vă spun cam ce ar fi de făcut. Pentru că orice am zice acum despre patronii localului, este de prisos. Sunt prea mulţi răniţi şi morţi, ca să mai avem treabă cu ei. Staţi liniştiţi, îşi vor primi pedeapsa pentru ceea ce au făcut fără ştiinţă, că eu tot nu pot să cred, că acei patroni şi-ar fi dorit o astfel de tragedie.
Ce legătura are religia cu tragedia şi de ce puneţi totul în cârca lui Dumnezeu?
Sunt unii foarte credincioşi printre noi şi încep să urle în online că fiecare a primit ce-a meritat. Dumnezeu este unul singur! Oricât de mult îl putem iubi pe Dumnezeu, suntem oameni şi greşim. Fiecare greşeşte. Nu-mi place să văd că o astfel de tragedie se asociază cu bunătatea celui ce ne-a creat pe noi, şi mai degrabă aş putea zice că acest incendiu e pus pe seama satanei.
Zicea o prietenă pe facebook că Dumnezeu nu pedepseşte. Ba da! Dumnezeu pedepseşte, dar nu aşa. Cel puţin sper că nu aşa. El iartă, cu siguranţă iartă, dar Dumnezeu este şi gelos. Având în vedere că în Clubul Colectiv au mers 500 de persoane diferite, îmi este greu să cred că aici e mâna Domnului, a celui pe care eu îl slujesc. Nu este! Dumnezeu nu îşi bate joc de copiii lui.
De ce toţi dau vina acum pe Dumnezeu când până acum câteva luni toţi se rugau la Arsenie Boca? De ce spitalele sunt pline de la 200 de răniţi? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost un cutremur? Unde am fi murit? Unde am fi primit îngrijiri? De ce sunt mai multe biserici ca spitale în România? Vai de capul nostru! De ce cluburile din România primesc autorizaţii pe sub mână? Oare de ce?
Până ieri nimeni nu mai zicea nimic de Dumnezeu. Până ieri Arsenie Boca şi toate moaştele din lumea asta erau cele mai bune în a vindeca boli, în a da viaţă, şi a face ca toate lucrurile să meargă bine. Spitalele sunt pline pentru că sunt prea puţine, iar dacă ar fi fost un cutremur, ar fi fost vai de noi. Am fi murit pe străzi sau cel mai probabil acolo unde ar fi căzut zidurile peste noi. Că îngrijiri mi-e greu să cred că am fi primit. În România sunt mai multe biserici ortodoxe ca popa cel sfânt să ne ia banii şi să trăiască în limuzine de lux. Iar cluburile din România cred că majoritatea sunt aşa. Oricum, chiar dacă ar fi fost mai multe spitale în cazul de faţă tot nu s-ar fi putut evita tragedia.
Nu îmi aduc aminte când am fost ultima oară într-unul. Au trecut ani de zile. Şi nici nu-mi doresc să mai merg. Nu pentru că tragedia asta m-a copleşit, ci pentru că dacă ar fi să mor, aş alege să mor cu drag în altă parte. Nu vă mai rugaţi la moaşte, rugaţi-vă la Dumnezeu ca cei răniţi să fie bine. Nu e vina Lui că s-a produs un incendiu atât de mare, ci e vina celor care au reuşit să facă acest eveniment fără o autorizaţie de funcţionare ca la carte. Păcat şi tragic în acelaşi timp!
Ce vină au părinţii?
Am citit un articol astăzi că părinţii sunt şi ei de vină pentru ce s-a întâmplat. Că dacă ar fi ştiut să îşi educe copiii, acum nu i-ar mai fi căutat prin spitale. Doamne! Dar voi chiar nu aveţi atâta demnitate? Cum puteţi dragii mei să judecaţi aşa? Ce vină au părinţii că ai lor copii au crescut şi fiecare au făcut ce-au vrut? I-au dus la biserică, i-au educat, dar nu poţi impune unui părinte să îşi educe copilul să nu meargă la un concert de muzică heavy-metal. Sau cum? Rockării sunt draci? Aşa le ziceţi voi?
Ce vină avem noi?
Purtăm şi noi o vină. Şi cea mai mare greşeală pe care am putut-o face într-o astfel de situaţie, a fost să ne dăm cu părerea prost despre ce s-a întâmplat acolo şi să mai şi spunem că a fost vina muzicii. Că de asta a pornit incendiul. Dar nu cred că muzica a fost problema. Eu nu am fost acolo ca să văd, au fost alţii şi mă bucur că măcar eu am învăţat ceva de aici. Niciodată să nu spunem niciodată, şi decât să judecăm mai bine ne-am schimba mentalitatea. Mai bine am refuza să mai mergem în bodegi fără autorizaţie, în bodegi în care nu există nici măcar un extinctor şi poate că ar fi şi bine ca sâmbetele să le petrecem mai mult acasă.
Foarte multe accidente se petrec sâmbata noaptea spre duminică. Dar nici vineri noaptea nu e mai prejos. Cel puţin cred că asta a fost apogeul maxim ca noi ca şi naţiune să ne trezim odată din prostiile pe care le facem. Nu ne gândim niciodată la ziua de mâine, cu toate că ar trebui. Nu ne gândim niciodată la starea noastră spirituală şi nici dacă ar fi cazul să mai trecem pe la biserică, dar în schimb când se întâmplă astfel de tragedii suntem cei dintâi la aruncat opinii.
Se mai poate face ceva? Se poate! Haideţi să facem în aşa fel încât să schimbăm ceva!
Nu am scris acest articol pentru like-uri, share-uri sau pentru a mă băga voi în seamă. Nu l-am scris nici măcar pentru a vă arăta vouă ce părere am eu. L-am scris pentru că aşa am simţit că pot să-mi revin din şoc. Îmi pare rau pentru cei ce sunt prin spitale răniţi, şi nici nu vreau să-mi imaginez cât de dureros va fi pentru părinţii şi apropiaţii celor 27 de morţi. Doare să pierzi pe cineva.
Poate că nu ne-am gândit că asta ni se putea întâmpla şi nouă. Dar să ştiţi că se putea. Niciodată să nu fim prea încrezători pe unde călcăm, pentru că s-a putut vedea că lucrurile pot lua şi o altă întorsătură. Nu contează că tragedia asta s-a întâmplat la Bucureşti, putea să se întâmple oriunde. Putea să fie ori la Cluj, Braşov, Severin ori la Mediaş, Iaşi, Timişoara.. asta nu prea contează. Important e să schimbăm ceva!
Ce putem schimba?
Putem să schimbăm percepţia oamenilor despre cluburi. Dacă într-o zi toţi proprietarii de cluburi s-ar trezi fără clienţi, atunci s-ar gândi că ar fi bine să fie cât mai multe extinctoare, izolaţiile să fie de calitate şi fiecare club sau orice locaţie ar fi ea, să aibe atâtea ieşiri cât are trebui pentru un public de 500 de persoane. Voi ce credeţi că ar mai trebui să se schimbe? Lista rămâne deschisă şi se poate face update fiecărei păreri în parte. Viitorul se poate schimba datorită nouă!
Potrivit Mediafax din respect pentru cei morţi şi răniţi dar şi ca protest faţă de cum funcţionează unele localuri, s-a demarat pe facebook campania „Nimeni în cluburi, astăzi nu ieşim din casă”. Putem să încercăm să realizăm că astăzi ar fi putut fi oricare dintre noi. Că s-a întâmplat de Halloween a fost o coincidenţă, dar dacă nu deschidem ochii acum, s-ar putea ca data viitoare să ni se întâmple şi nouă.
Foarte important!
În primul rând, dacă sunteţi din Bucureşti mergeţi şi donaţi sânge. Oamenii răniţi au nevoie de noi! Iar mai jos veţi găsi o listă unde puteţi merge, doar să nu uitaţi să citiţi şi ce condiţii trebuie să îndepliniţi, ca să nu faceţi un drum degeaba.
Unde puteţi dona sâmbătă (31.10.2015) şi duminică (01.11.2015)
• Centrul de Transfuzie al Municipiului Bucuresti:
Str. Constantin Caracas nr. 2, Bucuresti, Sector 1 – aici sunt cei mai mulţi donatori, vă rugăm să mergeţi şi către spitale:
• Spitalul Floreasca
• Spitalul Fundeni
• Spitalul Municipal (Universitar)
• Spitalul Militar
Şi după ce-aţi donat, să ştiţi că puteţi ajunge din nou acasă în Bucureşti cu ajutorul celor de la Uber care oferă o cursă gratuită în limita a 40 de lei.
Haideţi cu toţii să ne punem pe genunchi şi să ne rugăm pentru cei care astăzi au nevoie de noi. Rugăciunea contează dragii mei. Haideţi să întindem o mână de ajutor pentru cei ce astăzi au nevoie de ea. Astăzi au fost ei, să ne ferească Dumnezeu ca mâine să fim noi. Rugaţi-vă pentru cei răniţi şi pentru familiile cărora le-au murit copiii! Doamne, ai tu milă de noi!
Condoleante familiilor lor! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Ai foarte mare dreptate cu acest articol .
cand o sa se inteleaga ca ceea ce e sfant pentru altii nu poate fi calcat in picioare, probabil o sa fie prea tarziu. Sa spui Dumnezeu sa-i ierte e ceva, sa cauti vinovati si mai ales sa arunci in carca bisericii e altceva . Sa pledezi pentru binele societatii e una, sa te erijezi ininstanta morala e alta. Sa balansezi numarul de spitale cu numarul de biserici e o atitudine mai mult decat mediocra, chiar rau intentionata,pentru ca sunt institutii conduse, supervizate, administrate, si adresate unui segment totalmente diferit. Iar parerile proprii de sorginte teologica nu au decat rol instigator, pentru ca moastele, in lugubrul lor, nu au nici cea mai mica tangenta cu subiectul de fata. Cat despre ajutor si compasiune, sunt conditii sine-qua-non care te definesc ca om.Cu toate astea, daca vrei sa gasesti vinovati nu judeci oameni ci faptele lor , si s-ar putea sa observi ca nu orice forma de intrunire,in toate valentele ei, pledeaza pentru aceleasi reguli ale fraternitatii,binelui sau frumusetii universale; pentru ca unii venereaza moartea ori alte sinonimii, iar altii sunt de cealalta baricada . E mai mult decat just sa condamni tragismul, dar nu e just sa deplangi pe cei aflati in el,in conditiile in care pentru ei,tragicul si macabrul era o forma de exprimare a placerii . De ce ? Pentru ca le-ai intina memoria ! Pentru ca moartea te poate gasi oriunde independent de vointa ta,insa relevant pentru tine e stadiul in care te gaseste.Iar acela depinde numai de constiinta ta. Asadar, sa le fie lor tarana usoara si noua mintea limpede sa putem discerne intre bine si rau ,valoare si nonvaloare
Arunci cu noroi aiurea. Ca multe alte persoane. Arunci cu noroi in oameni, in copii, in adulti. Rock-ul venereaza moartea si alte sinonimii? Ai idee macar cum suna o melodie rock? Venereaza moartea? Nu intelegi genul si subgenurile acestuia. E ok, inteleg. Poate nu te intereseaza atat de mult acest gen de muzica si nu ma mira. Vad ca toata lumea se leaga de numele piesei The day we die, dar nu multi au avut curiozitatea sa citeasca versuri din acea melodie (The day we give in is the day we die – Ziua in care vom renunta va fi ziua in care vom muri). Nu suna atat de macabru acum, nu? Dar ce rost mai are? Scoateti capetele din butoaiele cu agheasma!
Florin Dumitrescu Lumea se leaga de melodia pentru ca nu a citit versurile sau poate ca nu le-a inteles. Nu va certati, nu intrati in polemici, fiecare cu parerea lui. Inca e putin, altii zic ca i-a pedepsit Dumnezeu. Eu consider ca rock-ul e un gen de muzica care invie toate simturile, bineinteles cui ii place. Nu sunt fan a genului de muzica, dar macar am bunul simt sa nu comentez despre rockeri sau despre rock ca si gen de muzica. N-am vrut sa dau un reply celui de mai sus, pentru ca am considerat ca va veni cineva care va stie sa puna punctul pe i mai bine ca mine.
Acel domn, nu scria și nici nu deducea că și-au meritat moartea, este o exagerare. Acel domn, e de părere că toți meritam să murim, și dacă trăim e doar mila lui Dumnezeu. Scriam doar că acel accident e consecința unui stil de viață al întregului popor. Toți suntem vinovați. Dacă citești vei vedea că tot în seama satanei a pus accidentul și el. Fraza exactă, redată altfel aici este: „Voi rămâne cu gândul că „dracu i-a luat din viață pe acei copii” în sensul că i-a ucis.
Aș putea scrie mai multe, dar ajunge. Nu voi mai comenta pentru că acum, când problema e fierbinte, e foarte ușor să greșim.
Teofil, e un articol general. Nu e vorba despre tine decat intr-o fraza, si cam atat. Nu esti tu cel care a zis ca Dumnezeu i-a luat. Nu esti tu cel care a zis ca si-au meritat moartea, insa au fost altii. Diferiti fata de tine. Am citit articolul tau mai mult modificat din alte parti, ca pe al tau original nu am apucat. L-ai sters. Ca n-ai vrut sa faci trafic. Aici nu mai e vorba de trafic, ci de ceva ce trebuie sa iti sustii. Sa iti sustii opinia. Eu n-am vrut sa scriu nimic, absolut nimic. Doar ca intamplarea a facut ca un blogger sa moara, asa cum era el, rocker, pus pe distractie, era o cunostinta ok. L-am vazut la multe evenimente si era foarte fun. Oamenii au inceput sa ma judece pentru neimplicarea mea. Dar ce pot schimba eu singura? Cu siguranta, eu nu pot da vina pe Dumnezeu pentru ce s-a intamplat acolo. Eu nu stau doar unde stai si tu. Nu sunt de aici, si zic asta pentru ca nu vreau sa-mi fac locatia publica, stau peste tot. 1 saptamana la Bucuresti, 1 saptamana in Cluj, da.. eu sunt din Cluj! Nu esti tu cel care a zis ca si-au meritat moartea, repet. Au fost altii. Te simpatizez sa stii, dar in cazul de fata cred ca cel mai bine ar fi sa luam atitudine fata de Medias. Nu de alta, dar nu se stie cand li se poate intampla chiar si cunoscutilor nostri. Atunci sa vezi durere!