În urmă cu ceva ani când am început de fapt să mă îngraș mai tare, mi-am zis că singurul loc unde nu mă mai văd este ștrandul. Iar dacă atunci mă vedeam grasă și credeam că locul meu nu mai este acolo, acum ce aș mai fi zis?! M-a întrebat cineva astăzi cum de am mers la ștrand. Și de ce nu am mers în ceilalți ani atât de des. Cred că pe atunci nu eram bucuroasă de felul cum arăt, de felul cum îmi stă costumul de baie și credeam mereu că oamenii se vor uita ciudat la mine. Dar acum deși sunt mult mai grasă, tot ce simt e un sentiment aparte…. se numește #miserupism, adică mi se rupe!
