The Little Gang: Citeste-l si tu!

Comment

Recomandări

Îmi dai și mie un pupic? Nu, mersi! Pentru ca este dreptul oricarui copil sa nu creasca cu ideea ca oricine îi cere astfel de gesturi, trebuie să primească un răspuns afirmativ. E dreptul copilului tău să nu pupe persoanele de care nu este legat emoțional. Să nu îmbrățișeze toate rudele de gradul al 18-lea. Să nu zâmbească înapoi străinilor care nu-i inspiră încredere și despre care nu știe nimic. E mai bine să creadă tanti Vasilica, de la etajul 7, că fiică-ta nu este educată corespunzător sau că este o sălbatică, decât să crească cea mică și să creadă că nu are dreptul să spună NU.  Copilul tău, că e fată sau băiat, trebuie să fie conștient de mic, de foarte mic, că deține controlul asupra propriului său corp. Că gesturile de afecțiune nu se oferă oricui le cere. Că nu trebuie să renunțe la spațiul personal.

– Vaaai, ce fetiță drăguță? Îmi dai și mie un pupic?

– Nu, cel mai probabil nu vrea. Dacă ar fi vrut, v-ar fi zâmbit și ar fi făcut-o din proprie inițiativă.

Știti, acesta este exemplul clasic, pentru a vă putea face o idee, despre ce vreau să vă vorbesc acum. Sigur, sigur la vreo nuntă sau la vreo înmormântare, copilul vostru a dat nas în nas, cu toate rudele și cunoștințele, pe care nu le-a văzut anterior vreodată în viața lui. Totuși a trebuit să stea la pupat și la îmbrățișat. Pentru că așa-i frumos. Pentru că obedinența aceasta, acceptarea unei astfel de manifestări a afecțiunii unor străini la adresa lui este considerată a fi un sinonim al unei bune educații, sau ceva de genul. Nu numai că ceva reguli nescrise din moși strămoși spun că odrasla trebuie să accepte ci și că trebuie să răspundă gestului străinului, în consecință. Poti citi intreg articolul pe https://thelittlegang.ro

Comentarii

Comentarii

Author: Aniela Deby

Vreau să știu părerea ta

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.