Ieri am fost la grătar. În timp ce eu și prietenii mei rânjeam conserva, un domn se apropie cu o găleată și ne strigă. – Măi, copii! Haideți să vă dau dovleci în numele Domnului. Termenul nu era departe de mine, mi-am dat seama că omul în ziua de Rusalii, duminica, a dat dovleci tuturor celor ce i-au ieșit în cale. Stiu că veți spune că nu e mare lucru să oferi ceva cuiva, doar că noi am rămas surprinși de spiritul de a dărui în numele Celui ce ne-a dat viață.
Eu am primit doi dovlecei babani, m-am bucurat, la magazin sau la piață nimeni nu-ți dă fără 20 de bani. Și pe cât de uimită eram atunci pe moment, prietena mea m-a întrebat. -Auzi, oare ce religie o avea domnul ăsta?” După limbaj și spiritul lui, era clar că e un penticostal, însă indiferent de religie… mi-am învățat și o lecție. Omul a dat patru dovleci unor oameni necunoscuți. De ce? Aşa a simțit el nevoia și chiar a reușit să ne aducă zâmbetul ordinar pe buze prin gestul lui.
Noi nu ne-am bucurat pentru dovlecei, că inițial nici nu am vrut să îi luăm, dar omul a insistat. – Îmi dau în numele Domnului! Nu trebuie să-mi plătiți nimic… Eu în situații dinastea nu știu să reacționez. Dar îmi aduc aminte că i-am spus doar atât. ” Domnul să te binecuvânteze „. Oameni buni, gestul în sine a fost de apreciat la adevărata lui valoare. Eu nu-mi aduc aminte când am dăruit ultima dată ceva pentru Dumnezeu. Dar i-am mulțumit pentru că de fiecare dată când zic că nimic nu mă mai surprinde, uneori bunătatea și credința unui necunoscut…. mă pune pe gânduri serios, mai ales intr-o zi de duminică.
Și pentru că nu am reușit să-i mulțumesc așa cum se cuvine pentru gest, am făcut o rugăciune. Putea să ne dea și o gumă, dacă spunea în numele cui o face, rămâneam la fel de uimită. Iar pentru gestul ăsta am să-i rămân pe veci recunoscătoare. Mi-a arătat că orice aş face și oricât de mult m-aş îndepărta eu de Dumnezeu… Se găsește o cale care să mă aducă mai aproape.
Tot respectul pentru oamenii ca el. Sunt extrem de rari și foarte bine intenționați. În mintea mea i-am daruit omului cât de multe realizari și satisfacții personale, pentru că atâta timp cât dăruiește în numele Lui, va rămâne pentru toți cei pe care îi întâlnește, un om special și dedicat!
Voi când ați dăruit ultima dată în numele Domnului?
E ortodox. Doar ortodocsii dau de pomana si recunosc toate sarbatorile. Si eu am mancat azi cornulete si niste cozonac bun-bun, doar se stie ca pomana are cel mai bun gust. Nu am mai auzit de oameni care dau dovleci, dar recunosc ca oamenii care inca mai dau de pomana ma uimesc. Iti dau ceva bun exact cand aveai nevoie sau iti doreai. La tara oamenii mai fac d-astea si e intotdeauna o bucurie in ochii celui care da care se transmite in ochii celui care primeste. Unele lucruri sunt frumoase, bune si merita orice lauda. Atat timp cat oferim bucurie si bine, binele si oamenii buni nu o sa dispara de pe pamant.
Nu ştiu dacă are neapărat legătura cu religia. Cred că totul duce la cât de bun ţi-e sufletul… Şi cât despre om, e pocăit, penticostal, am aflat tatăl cui este datorită acestei postări. Noi suntem la oraş, şi nu e un oraş mare. Aşa că atunci când un articol prinde amploare… există oamenii care recunosc personajele. Eu nu aveam nevoie de dovleci, am fost doar suprinsă tare de gest şi bunătatea pe care a emanat-o omul ăla fără să ceară nimic în schimb. Pupici şi bine ai venit în căsuţa mea.