Anii trec și am impresia că eu nu am timp niciodată să mă duc niciunde. M-am săturat să treacă anii și să am impresia că n-am învățat nimic și n-am văzut nimic nou în anii respectivi. Să zicem că poate în unele dimineți mă trezesc cu chef de viață, doar că am lângă mine omul perfect să îmi taie maaaauuul. Pur și simplu. Unde vreau eu să merg, el nu vrea. Și unde vreau eu, nu vrea el. Probabil deja mă puteam duce în câteva vacanțe, fără să stau să cheltui banii pe prostii. Mai bine îmi plăteam un sejur, era ieftin, am găsit last minute, la 99 de euro. Dar când e vorba de mine, niciodată nimeni nu e disponibil să îmi facă pe plac.
Însă, dacă era să mergem împreună la pescuit, totul era ca la carte. Dar pentru ce? Ce poate face o femeie la un lac? Să stea pe pătură la 40#de grade celsius? Nu cred că merită. Și dacă te duci să stea tot cu gura pe tine. Dă aia, dă-te de acolo, fă liniște că peștii fug dacă te aud. Aș vrea să plec, dar mă ține acasă mereu.. iar eu rămân pentru că iubesc. Anul trecut același lucru. Nu ne-am dus nicăieri. Absolut nicăieri. În nicio vacanță. Știu că e urât să spun ceea ce mi se întâmplă, dar până la urmă e blogul meu și scriu ceva. Eu am ales să scriu când vreau și ce-mi trece prin cap, fără să-mi pese de cine citește. Pentru că știu că sunt femei care ar vrea să meargă și să se simtă iubite alături de iubiții lor în vacanțe/ concedii. Dar se întâmplă să nu fie..
Și mai ziceam dacă n-am fi avut posibilități, dar de multe ori oamenii cu posibilități nu pot să facă ceea ce își doresc. Pentru că ăia care nu au, strâng banii la ciorap și fac cumva să meargă pe unde apucă numa să nu stea acasă vara. Nu-i problemă, de plecat tot voi pleca, chiar dacă o voi face singură. Până la urmă sunt femeie independentă și dacă îmi propun ceva, reușesc să termin până la capăt, chiar și singură. No problem!
Pot sa spun ca lucrurile astea vor afecta cumva, relatia, daca nu gasiti un sens comun. Acum, sa imi fie cu iertare, nu vreau sa judec, doar imi spun parerea. Tu mergi cu el la pescuit, ii faci pe plac. Ar trebui sa faca si el la fel. Sa fie alaturi de tine in locurile care te fac fericita. Sotul meu nu prea iubeste marea. Dar eu o ador. Merge cu mine doar pentru ca stie ca asta ma face fericita. Iar eu merg cu el la munte, chiar daca nu sunt innebunita dupa paduri si creste de munte, dar o fac, pentru ca stiu ca iubeste natura, verdele, si bicicletele. Trebuie sa existe un echilibru. Gasiti-l cumva. De nu vrea, mergi singura, sau cu niste prieteni, relaxeaza-te, bucura-te de timpul tau si de ceea ce iti doresti!
Ruxandra, uneori lucrurile sunt mult mai complicate. Am acumulat multe experiente impreuna, eu sunt foarte sincera, eu sunt genul care cand are el chef sa vina cu mine, nu mai am. Am zile si zile. Blogul asta e pentru starile mele. Cel putin pentru asta a fost atunci cand l-am conceput. Mi-a asimilat toate frustrarile fara sa ma judece. Nu te simti vinovata, ceea ce faci tu, e doar sa dai un sfat. Si sa stii ca iti multumesc. Ai dreptate! Am reusit sa ajungem in sfarsit la o intelegere.
Atunci, sincer, ma bucur pentru voi.