Am cunoscut recent o amică care pentru vârsta ei are destule probleme. E mai copilăroasă. Iar eu sunt un om ce ştie să asculte. Am învăţat în timp că dacă asculţi pe cineva cu mare atenţie, s-ar putea ca omul ăla să se descarce şi să se simtă mult mai bine în preajma ta. Eu sunt un om care e tot timpul ocupat. Orice ar face, oricum o dă, se simte mereu înconjurat de prea multe sarcini de făcut. Şi e nasol. Să ştii că vrei să ai şi timp liber, dar e şi mai nasol, atunci când trebuie să asculţi pe cineva, să-i asculţi durerile şi totuşi să nu te opreşti din ceea ce ai de făcut. Adică.. muncă, muncă, şi iar muncă.
Fiind un om ocupat atunci când cineva discută despre problemele lui, nu faci decât să-l înţelegi greşit. Eu asta am făcut. Am crezut că dacă stau cu faţa la perete fără să mă uit în ochii ei, voi înţelege ceea ce o supără. Dar am înţeles-o greşit. Ceea ce am înţeles eu era că ea e de vină pentru că continuă să tragă într-o relaţie în care nu e apreciată. Iar ea îmi spune că nu ştie de ce Dumnezeu îi dă doar ei probleme astea lungi, care nu se mai termină deja de câteva luni…
I-am zis că priveşte lucrurile superficial. Şi că ceea ce o poate durea pe ea, pe mine nu mă doare. Şi asta pentru că în timp ce vorbeam nu mă uitam la ea. Dar uitându-mă o clipă, am simţit cum mă durea pe mine văzând că o doare pe ea. Cândva şi eu m-am simţit ca ea. Ştiu ce înseamnă. Doar că nu e acelaşi film. Era diferit. Eu nu eram pe locul 2. Tot timpul am fost egoistă cred, şi mi-a plăcut locul 1. Am suferit mult atunci dar ţin minte ce m-a adus înapoi pe picioare.
Am avut noroc să cresc într-o familie de penticostali. Şi singurul lucru care m-a adus înapoi pe picioare a fost să citesc Biblia. Aşa am simţit atunci că redevin eu. Sufeream prea mult. Şi am învăţat din această experienţă că atunci când ai probleme, chiar şi sentimentale, te apropii destul de mult de Dumnezeu. Am citit chiar şi câteva rânduri dintr-o Biblie, care nu era în limba română. Pur şi simplu, era Biblia in limba engleză, şi pentru că engleza e engleză, mult mai bine a fost să citesc în română. Simţeam altfel cuvintele.
Şi referitor la titlu, vei percepe şi vei înţelege cu totul diferit ceea ce simte omul de lângă de tine, doar dacă te uiţi în ochii lui.
Nu am putut niciodata sa discut cu cineva fara sa-l privesc in ochi. Nu as fi fost atenta si cred ca l-ar fi deranjat pe celalalt. Imi place sa ascult oamenii. Da, in felul asta ii ajuti. Se descarca si se elibereaza.
Ruxandra, nu toata lumea are timp liber. Pe mine daca ma suna amica mea ca vrea sa vina la o cafea, nu-i pot zice nu, ii spun ca sunt ocupata, daca totusi vine, suporta consecintele. Pe cat de mult mi-ar place sa stau la taclale, pe atat de mult am si treaba 😀
un articol foarte bun
Mulțumesc Filiz. Te mai aștept.