„Limbu român este foarte grele”. Trebuie să recunoaștem. Avem una dintre cele mai grele limbi din Europa. Și multor străini le vine foarte greu să o învețe. Dar ce să mai spun de românii care asasinează această limbă frumoasă și care, cică, sunt vorbitori nativi? Mai pot eu zice ceva? Rămân fără cuvinte în fața unor astfel de „români”. Să zicem. Ai 4 clase sau școală deloc. Nu știi, „fratele meleu”, a scrie prea bine. Dar, știți cum se spune, prostul nu e prost destul, până nu e și fudul. Trebuie să scrie, bineînțeles, și pe Facebook, statusuri de dor și jale, copiate din manele, omorând limba noastră dulce.
„Ejti veata mea/ J noh t pot uitha”. Nu mă pricep eu la de astea, dom’le, mai am de învățat. Nu cumva poți, oare, să îți ții prostia numai pentru tine? Sau să pui mâna pe o carte de gramatică, numai așa ca să vezi ce faine îs pozele? De fapt, stai! A luat-o bunica la WC pe aia, că nu mai era hârtie igienică. Trist, foarte trist. Și stați, că mai sunt. Nu numai aștia. Stați că abia am început „clasificarea”. Eu mor de inimă, jur, când văd câte o „divă” de pe internet că își postează câte o poză cu jumate de posterior (ca să fim civilizați) pe afară.
Și deja îmi sap singură groapă când văd ce descrieri au pozele lor. Nu numai că sunt penibile în conținut (la descrieri mă refer, dar aș putea să mă refer și la don’șoarele în cauză), dar și gramatica aia…Oof, gramatica, bat-o vina. „No, nenea, noi nu am făcut materea ceia la șicoală.” Și statusurile, fraților, sunt niște surse nesecate de…prostie. VAI DE CAPUL MEU! Trebuie să îmi pun picioarele în apă rece și să mă leg la cap ca să le înțeleg. Eu, ca româncă. Ce s-a întâmplat, măi?
S-a terminat gramatica și scrisul corect când ați ajuns la magazin? Sau cartea de gramatică face buba când puneți mâna pe ea? Chhh, caca, dă-o jos.
Iubitele mele dive de pe Facebook. DOOM, ați auzit de el? „No, tanti, ce fel de mâncare îi ăla?”.
Este un fel de carte care te învață cum să scrii. Da, „să scrii”, nu „să scri”. Cu doi de „i”. Ortoepic, ortografic și morfologic. Așa să scriem. Dar de ce să dăm banii pe cartea aia inutilă când „toacele alea de 30 de centimetri e la reducere”?
Nu zic, nimeni nu e perfect. Și eu mai fac greșeli, și eu mai mănânc litere sau scap câte una. Asta este, îmi asum. Dar când vezi câte-o domnișoară frumoasă, îmbrăcată bine, machiaj, alea-alea și când deschide gura vrei s-o iei la fugă. Nu știe, domnule, să lege două cuvinte. Și dacă știe, atunci săraca limbă română are mult de suferit. Acorduri între subiect și predicat? Nuu, cum să putem săvârși un asemenea act.
Fetele mele, vă fac o propunere. Puneți mâna pe o carte. Citiți, informați-vă. Frumusețea-i trecătoare. Fără cap, vai de picioare. Și dacă în căpușorul vostru nu e nimic, ce o să faceți după ce nu mai puteți trage foloasele frumuseții voastre? Decât să vă priviți jumătate de oră în oglindă mai bine deschideți o carte și citiți în timpul ăla. Unde minte nu e, nimic nu e!
Mamaie 4 clase a facut. Era fix in perioada razboiului si a avut de indurat multe greutati. Cu 4 clase mi-a pus creionul in mana si m-a invatat alfabetul, asa ca atunci cand am intrat in clasa I stiam sa scriu si sa citesc binisor, fata de alti copii de varsta mea. Cand eram departe de ea, ne scriam scrisori. Rar facea o greseala gramaticala. Si, DA, avea 4 clase.
Dar atunci se facea scoala, acum prostia e in floare, iar „divele” nu numai ca sunt analfabete, dar au tupeul sa se si laude cu asta.
Se lauda ca e la moda. Daca nu ne laudam cu prostia.. pai atunci de ce ne mai numim dive? 😀
Partikip 😉
Chiar așa. :)))