Radu Cirstea Ratzone,are blog de 2 ani..Il foloseste de cateva luni,a studiat la Universitatea Bucuresti,si traieste in Bucuresti.
Il puteti gasii la http://ratzone.wordpress.com/.
                                         Nimicuri in cafea!                                         
Te trezesti din somn inecandu-ti gandurile cotidiene intr-o substanta care nu stie sa diferentieze normalitatea de moralitate. Sunt multitudinea de idei, conceptii, nebunii, pana la urma care iti suresciteaza creierul, batand la o usa care atunci, care inecata in cafea, nu se deschide niciodata. Nimicurile sunt insasi opozitia acestui termen care ma ajuta sa aduc de nenumarate ori pe tapet chestiuni ale vietii, ale trairii, ale principiilor, dar nimic mai mult de atat. De asta nu le-am catalogat astfel, fiindca ele nu pot depasi o bariera, sunt o usoara expunere a complexitatiilor ivite din inmultirea elementelor simple cu imposibilitatea de a gasi raspunsuri la fel de simple, fiindca e greu sa raspunzi simplu la o problema simpla. Aici sunt prea multe motivite, de care nu vreau sa abuzez acum, pentru ca as pleca de la subiect. Am ales sa pun aceste nimicuri in cafea si fiindca asta inseamna momentul cand se aduna toate fara sa le chemi, pur si simplu zac acolo, asteptand sa fie „sorbite”. Nu este deloc greu sa le dai accept, si sa te trezesti imediat cu o tona de aspecte care nu-si mai stiu ordinea, care sunt gata sa se calce in picioare pentru o trecere in revista. Stiu ca peste noapte unele nici nu se pun la somn si astfel sunt primele la rand cand lasi putin garda jos si le dai  voie sa faca galagie. In cafea esti tu cu tine, mai mult decat in orice alt moment al zilei si asta ajuta la deschiderea usii. E o pauza interiora mica, precum o virgula intr-o fraza ampla, daca consideram ca fraza poate fi asemuita drumului vietii, e o necesitate sa intrerupi inconstienta cu care rulezi in momente nenumarate. Ca sa vedeti o definitie mai ampla a nimicurilor pe care am scris-o, aveti link-ul urmator: , pe care va rog respectuos sa il urmati.
                                                                              
In loc de concluzie, ii multumesc Anielei pentru sansa de a juca in deplasare si pentru rabdarea de care a dat dovada fata de mine. Salutari sincere!