Sunt dificilă. Dacă astăzi am un moft, mâine s-ar putea să nu mai am nevoie de moftul ăla. Sunt nerăbdătoare. Dacă astăzi știu că trebuie să primesc un semn… mă dau cu fundul de pământ să treacă timpul și să văd semnul. Sunt nesigură pe acțiunile pe care le fac din nesiguranță. Însă de fiecare dată când am greșit, am închis ochii și am trecut peste. Cel mai bun lucru în viață este să evoluezi serios! Lași trecutul și amintirile în spate, și te gândești la lucrurile pe care crezi că le vei face într-un viitor apropiat, încât să te facă să zâmbești.
♠Vezi cum s-au costumat vedetele internaționale de Halloween♠
Să-mi enumăr motivele pentru care mă consider cu defecte…
Sunt răutăcioasă. Mă uit urât și fac ochii mari când cineva îmi iese din cuvânt. Sunt fixistă, bre! Îmi place ca lucrurile să fie aranjate prin cameră după bunul meu plac, să simt fengsh-uiul ăla în care cred, și că sunt bine poziționate. Deh, karma, fiecare cu ce are, cum se zice! Sunt gălăgioasă când mă enervez. Țip, vorbesc urât, sau din excese de furie, mă pornește plânsul. Sunt lucruri destul de rare, dar care fac parte din viața mea. Sunt o mâncăcioasă de semințe. Am impresia că dacă bărbatul meu ar fi fost o pungă de semințe albe, l-aș fi ne-no-ro-cit! Sunt o puturoasă, uneori nu am chef să muncesc și să îmi fac patul, și să-mi fie cu iertare, nu cred că omor pe nimeni că nu mi-l fac, nu?
Citește și ” Iubește-mi defectele”!
Sunt dezordonată. Am tendința de a mă apuca de 10 lucruri deodată. De fiecare dată când nu-mi găsesc o bluză în dulap, dărâm tot dulapul și fac căutarea posibilă. Nu prea dorm noaptea, m-am obișnuit să dorm câteva ore pe zi și aia să fie ziua, noaptea e de muncă, și ziua tot de muncă. Mneaah, defecte peste defecte. Dacă înainte adoram să gătesc la nebunie, mi-am dat seama că unul dintre defectele mele e să gătesc mult. Mă limitez. Mai bine mai răruț, că-i mai drăguț.
Sunt supărăcioasă, irascibilă și a dracului!
Deși sunt mai a dracului decât o supărăcioasă, defectul meu este că las oamenilor senzația că pe lângă gramul ăla de nervi, mă și supăr. Nup! Eu nu sunt atât de supărăcioasă, față de câte cuvinte ”frumoase” pot scoate pe gură. Sunt necivilizată când vine vorba de familia mea sau de zvonurile ce țin de familia mea și tai în carne vie acolo unde cred că trebuie. Știu că sunt proastă de gură, dar numai cu cine și-o caută!
Deși am o mie de defecte, eu tot mă consider specială…
Regula #numărul1 în viață este că întotdeauna contează cum te vezi tu. Eu știu cum mă văd pe mine. Deși sunt dificilă, am găsit omul care să mă ajute să decid când îmi doresc ceva. Deși sunt nerăbdătoare, am învățat în viață că dacă ai răbdare treci și marea. Iar în momentul când am decis că nu mai am nevoie de un trecut, ci că pentru mine contează să trăiesc prezentul și viitorul, mi-am dat seama că sunt mai specială decât multe alte femei, care nu se pot descotorosi de amintirile lor, sau de trecutul lor. Sau poate nu vor. #idontknow #idontcare
Mă simt specială pentru că deși sunt răutăcioasă, îmi cer scuze repede pentru gălăgia și motivele nefondate pentru care m-am supărat. Din 365 de zile pe an, mă simt specială că reușesc să îmi fac patul 340 de zile. Și doamne-ți mulțam, bine că mă lași să am senzația că am și o dantură specială, că la câte semințe am băgat… #multedetot! Mă simt specială pentru că deși gătesc foarte mult, soțul meu îmi zice de multe ori că ar fi bine să iau o pauză și să mai ieșim și în oraș.
Cel mai mare har pe care îl poate avea o femeie, este acela de a trece peste răutăți, nervi, stări sufletești, și de a lăsa impresia tuturor oamenilor că e o femeie puternică. Mie îmi iese, fără să vreau, că nu e cu intenție. Mă bucur că sunt specială, cei care zic lucruri nașpa despre mine sunt doar cei ce nu m-au cunoscut cu adevărat. Iar faptul că n-au ajuns să mă cunoască, mă face specială! Sunt de necunoscut, de neegalat, sunt eu, ca mine alta nu mai e. Și nici ca tine, te rog să mă crezi.
Pentru că dacă ești femeie, ești specială și unică, indiferent de câte defecte ai!
Și cu asta cred că pun punct. Ești specială pentru că ești tu! N-am încercat niciodată să vorbesc atât de direct pe blogul meu, dar nu știu ce să zic, nu am limită de cuvinte. Nu uita că numărul defectelor nu contează pentru cât de specială ești și că cine te place așa nasoală și cu defecte, va adora la tine și calitățile pe care le ai.
”P.S”: Dacă nu ar mai fi foamea de a ne transforma în altcineva doar de dragul competiției, prietenilor, celor din jur și a familiei, nu ar mai păsa nimănui de defectele mele și ale tale. Dar pentru că foamea de a ne dori ceea ce este cealaltă, ne-am lăsat păgubașe și am înaintat pe cont propriu. Însă concurența și nesimțirea ne-au transformat în diavolițe curate, speciale și pline de farmec. Totul ține de psihic.
Voi ce defecte aveți? Nu de alta, dar dacă tot mi-am dat drumul la spovedanie, poate că-mi faceți un bine și băgați și voi una aici pe sistem. Promit că nu vă pun să citiți acatistul. #pebune! Sunteți cu defecte? Sunteți speciale? Cum sunteți de fapt voi?
M-am regasit aproape in totalitate in cuvintele tale. Si eu sunt rea de guram dar mai des decat tine. Si eu ma super usor, dar imi trece greu. Si legat de scuzele de rigoare de dupa, la mine nu prea exista such a thing! :))
Ador cum spui totul asa pe fata!
Exista om fara defecte? Nu…pentru ca nu exista perfectiune umana…Poate ca, chiar defectele ne fac speciali…trebuie sa privim dincolo de ele, sa vedem frumosul, pozitivul, binele.
Pai ..eu nu mi recunosc defectele pana in momentul cand ,,trebuie,, sa convietuiesc cu cineva ..ma refer si la colegi ..colege .Atunci ma descopar ..si am multe nene ..adica nu te joci ! .Noroc ca mai aud si eu cand si cand barfe despre mine ca altfel nu-mi recunosteam in veci defectele .Unul dintre ele pe care il recunosc singura este ca sunt tipicara ..dar poate fi si un atu ..la o adica .Eu cred ca defectele ne fac frumoase ..si speciale . 😀