Viața e de vină că se întâmplă atâtea. Sătul de haos, certuri și război. Sătul să văd că familiile sunt puse pe locul doi, iar prietenii nu sunt puși la locul lor. Sătul să văd că viața e atât de curvă cu noi, că ne lăsăm sentimentele de izbeliște fără să mai recunoaștem că suntem frați. Cândva erai prietena mea și înțelegeai durerea mea, dar depărtarea te-a răcit încât pe mine m-ai uimit. Ai uitat de fratele tău, care te iubește și nu ar fi lăsat nici măcar o picătură de ploaie să te atingă, și-ai reușit să te întorci să-mi spui tu ce gândești, fără să gândești măcar… c-ai început să mă jignești.
