Sună a nebunie și poate că ăsta e un mod prin care oamenii pot face și lucruri interzise. Dar vorbim până la urmă de un cățel, gingășel, care nu ar avea voie să tragă de covoare, să roadă scaunele, să își rupă jucăriile și totuși o face. Pe motivul că tot ceea ce e interzis pe el îl tentează. Știu cert că el vrea să facă asta pentru că la fiecare atenționare din voce fuge repede în bucătărie. Asta mă face să cred că realizează de fapt ceea ce face.
Poate că regulile pentru noi ca oameni au fost făcute să nu pățim ceva rău. Sau poate că de multe ori curiozitatea ne împinge să facem lucruri pe care părinții noștri ni le-au interzis de mici să le facem. Iar asta doar pentru că e al naibii de bine uneori să suporți consecințele și să simți adrenalina. Pentru că nu știu cum să spun, dar parcă așa de bine mă face să mă simt atunci când nu am dreptul; nu am voie; nu mi se permite; să fac ce vreau eu, când vreau eu, cum vreau eu, de parcă aș cuceri universul.
În concluzie: Câinele meu seamănă cu mine. Deoarece și pentru că, tot ceea ce e interzis pe noi ne tentează. De exemplu: Aseară aveam poftă de înghețată. Nimeni nu s-ar fi dus să-mi aducă, dar nici eu nu m-aș fi dus de frica maidanezilor. Și totuși, cu riscul de a fi mușcată, chiar dacă corpul meu de gazelă nu-mi permite să mănânc înghețată la o oră ca aia, am fost tentată să mă duc să îmi iau. Și mi-am luat. Și-a fost așa de gustoasă….
