Tot timpul ne intrebam: De ce noi?

2 Replies

Personale Să vorbim despre sentimente..

Tot timpul ne intrebam .. De ce noi? De ce tocmai acum? De ce doar eu am parte de o asemenea soarta? De ce mie? De ce nu altuia? De ce sunt persoana cea mai incercata din lumea asta, de ce mi se intampla mie toata astea? Spune-ti des astfel de cuvinte, nu? Si sunt sigura ca le auziti si mai des. Suntem atât de convinşi că noi suntem cei mai suferinzi şi mai prigoniţi oameni de pe pământ încât nu mai avem timp să ne uităm în jur. Te plangi ca te tradeaza prietenii, dar tu nu ai observat ca altii traiest mai bine fara prieteni..

Poti multumi Domnului ca ai avut astfel de experiente. Te plangi de casa in care locuiesti? Uita-te la cel care nu are una. Te plangi de pantofii vechi pe care ii ai, nu? Uita-te in jur, si vei vedea ca exista cineva care nu are picioare. Te plangi de serviciul si de seful pe care il ai? Te-ai gandit cati oameni nu au un loc de munca? Multumeste Domnului, chiar daca crezi ca seful nu te apreciaza, si serviciul ce il prestezi este mult prea greu pentru tine.

Te plangi ca nu iti place mancarea ce o mananci astazi,nu? Oare ce parere are cel care nu are ce manca astazi de ea? Te plangi mereu ca esti prea grasa, ca nu iti place fataa ta, fundul tau, mainile tale, tenul tau, picioarele tale, parul tau, si multe altele cate-o mai fi, ei bine, cred ca ar trebui sa il vezi pe cel ce are mainile arse, uita-te la cel ce i-a fost distruta fata de la vreo arsura si vei vedea ca nu vei mai gandi la fel. Uita-te la cel care nu are picioare si vei vedea ca vei invata sa apreciezi ceea ce ai.

Nu iti place masina pe care o au parintii tai? Nu iti plac parintii tai, copiii pe care ti-ai educat singur,orasul in care locuiesti? Nu iti place nevasta ce ti-ai ales-o? Te rog, priveste in jur si spune-mi ce vezi. Priveste atent. Nu e totul numai despre tine. Sunt altii mult mai nenorociti ca tine. Ar trebui sa fi fericit ca tu inca poti respira,ca inca poti indrepta lucrurile. Poti face asta. Poti sa dai haina ta zdrenturoasa pe care nu o mai suporti,unui om de pe strada (O va primi ca pe cea mai buna si cea mai frumoasa haina din lume). Da-i coltul tau de paine pe care nu-l mai poti manca pentru ca nu e indeajuns de moale unui copil foarte flamand.(Iti va multumi cu lacrimi in ochi). Da pantofii care nu-ti plac persoanelor carora nu mai au picioare si ai sa vezi o durere cum nu ai mai vazut niciodata.

    N-ai idee cat ar da unii pentru o vorba mai buna. Accepta ce nu poti schimba, dar schimba ce nu poti accepta. Schimbarile incep de la tine. Daca n-ai fi indeajuns de puternic, n-ai avea nicio problema.

Comentarii

Comentarii

Author: Aniela Deby

2 comments

  1. iani

    >Oricat m’ar fi convins experienta ca’s diferit de restul celor din jurul meu, din cand in cand ma trezesc reactionand exact ca ei! Nu mai departe de saptamana trecuta am facut ceva condamnabil, ceva pentru care as fi bagat mana in foc ca nu as face. Ceva dezgustator, nedemn de rolul pe care pretindeam ca’l joc foarte bine pe scena vietii. De fapt meritul nu este pe de’a'ntregul al meu. In mare parte ii apartine prietenilor mei care au considerat ca sunt compatibila cu acest rol. Se mai intampla sa am si scapari. Aici fac referire la “boacana” de saptamana trecuta, dar eu m’am iertat si asta’i un lucru extraordinar: sa poti sa te ierti tu pe tine! E primul pas spre linistea interioara, spre impacarea cu sine, spre acceptare! Deci nu ma mai intreb de ce eu ? de ce mie ? Asa e viata si trebuie sa o acceptam ca atare …

  2. Aniela Deby

    >Iani dragule,viata e asa cum ti-o faci…obisnuiesc sa zic ca tot ceea ce iti faci cu mana ta,se numeste “lucru manual“:))!!:>GBU!

Vreau să știu părerea ta

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.