Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să mă lupt cu gândurile mele. Gânduri care nu mă lăsau să-mi fac activitățile pentru care îmi alocam responsabilitățile. Am fost rănită, am vrut să uit mulți oameni, m-am luptat cu fiecare gând care mă făcea să plâng, și am reușit. Îmi doream tare mult ca oamenii care au plecat, să se reîntoarcă și să rămână cu mine pentru un moment, să le povestesc cum m-am simțit. N-a fost să fie, iar lacrimile mele nu și-au avut rostul.
Am sperat că totul va fi bine într-un sfârșit. A fost un timp. Mi-am făcut ordine în gânduri, chiar dacă îmi era dor de ei, îmi era frică să-i chem la mine pentru că majoritatea m-au lăsat cu durere în suflet. Chiar dacă au venit singuri înapoi, eu nu i-am mai primit. Eu nu pot fi bună doar o lună. Un prieten e bun tot timpul dacă știi să-l păstrezi lângă tine și ești disponibil pentru el așa cum trebuie de fapt.
Prietenii nu se așteaptă între ei. Prietenii nu se luptă cu gândurile altora ci cu ale voastre și le rezolvă pe rând pe fiecare în parte. Dar eu m-am săturat să fiu bună doar la a mă luptă cu gândurile voastre, cu gândurile tuturor, care pentru mine sunt o povară. Sunt o povară pentru că nu sunt disponibilă pentru voi dacă nici voi nu sunteți pentru mine. Am ajuns dintr-o mână de struguri dulci, să-i culeg doar pe cei acrii. Aș vrea să știu de ce de atâtea ori când am vrut să renunț eu la voi, nu m-ați lăsat să plec?
Mi-ar fi plăcut să vă am și să vă simt la pieptul meu atunci când aveam nevoie de voi. De ce nu v-am avut niciodată? Sau poate că v-am avut, dar doar atunci când aveați nevoie de un beneficiu. Din fericire m-am descurcat și viața îmi trece mai ușor fără voi, am scăpat de un stres..
Mă simt liberă!
Sunt oameni facuti sa stea o perioada, sa ia din tine si de la tine tot ce pot si sa plece. Sunt si altii, insa, demni de pastrat. Sunt rari, dar nu inexistenti! 🙂
N-am spus că sunt inexistenți. Cei care au stat o perioadă au vrut să se mai întoarcă, dar nu i-am mai primit.Te rog să mă crezi, chiar nu merită efortul.
am primit multi oameni inapoi, doar ca sa imi mai ia o parte din suflet…vorba unui prieten drag, sunt cam slaba de drac, ca daca as fi slaba de inger as fi data naibii :)).
P.S. Ce ma amuza mascota mea
Uneori și pe mine mă amuză a mea. Slabă de drac? Nu vrei să îți imaginezi ce înseamnă asta. 😛
Asa mi s-a zis, in loc de slaba de inger. Daca as fi slaba de inger, as fi rea, asa sunt slaba de drac ca-s naiva! 🙁
N-ar trebui, mă refer la cum te cunosc eu…
Aparentele pot insela, nu? Bine, mi-a mai venit cat de cat mintea la cap, dar inca mai cred ca oamenii sunt toti buni si fluturasi si ghiocei :-j
Aici e numai și numai vina ta. Cum poți să crezi păpușă că lumea e bună?:))
Nu am zis ca e vina altcuiva. Pentru ca asa sunt eu…cred ca orice om are si o parte buna.. 🙁 Asta e…de obicei ma insel, dar prefersa avd cum e omul decat sa etichetez din prima… 🙂
🙂 Ai dreptate… mai bine să asculți.
Poza face toti banii 😀 Ai facut foarte bine ca ai cernut sita, nu trebuie cantitate, ci calitate. Tu fiind un om extraordinar, meriti sa fii inconjurata de oameni extraordinari. Sa fii convinsa ca esti apreciata pt ceeace faci.
Mulțumesc, Adi. Nu e vorba neapărat despre mine, sincer eu nu mai am prieteni mulți de un secol, dar nici nu mă deranjează. Ideea e că îmi aduc în anumite momente aminte de lucruri petrecute deja, atunci scriu despre ele ca și cum s-a întâmplat acuma, nu de alta, dar n-aș vrea să uit.